Monumentul Infanteriei din Bucuresti, o cotitura in arta monumentala din Romania

VALENTIN IACOB - "Formula AS"

De Pasti, un gand mai vechi mi-a venit iar in minte: ca, daca Romania s-ar misca tot atat de bine, tot atat de frumos precum artistii ei si arta lor, am fi toti cu mult mai sus decat suntem! Un recent eveniment cultural extrem de puternic m-a indemnat sa gandesc astfel. Un eveniment poate mai important pentru plastica noastra decat altele de pana azi: joi, 27 aprilie, in Saptamana Mare, in Parcul Kiseleff din Bucuresti a fost dezvelit noul Monument al Infanteriei romane, o superba coloana neconventionala, in bronz, a sculptorului Ioan Bolborea. Fiind intai de toate un monument al neamului si al infanteriei, arma care a platit in razboaiele noastre cel mai mare tribut de sange romanesc, coloana lui Bolborea a fost onorata la inaugurare asa cum se cuvine. Au fost acolo, alaturi de artisti si critici de arta, presedintele tarii, primul ministru, ministri, capii armatei, veterani de razboi si destui lideri politici. Companii de parada au defilat stralucitor la Sosea, in lumina de primavara, ca-n timpuri cu parfum vechi. Astfel s-a inchis si odiseea Monumentului Infanteriei, ca si vremurile romanilor de dramatica amintire. Pentru ca Monumentul de azi sta chiar pe locul primului, cel vechi, din perioada interbelica, al sculptorului Ion Jalea. Si pe care l-a daramat chiar maresalul Antonescu la protestele lui Hitler, suparat ca pe opera de arta apareau si soldati francezi din Primul Razboi Mondial. Si mai apoi, Ceausescu a mutat, intr-un acces de independenta, trufasul Monument al ostasului sovietic din Piata Victoriei peste drum de locul ramas gol al mai vechiului monument romanesc. A venit Decembrie "89 si, dupa cativa ani, prin 1995, s-a pulverizat si ostasul sovietic. Din acest cadril al monumentelor s-a nascut coloana de-acum, cu totul altfel facuta. O coloana plina de forta, care va imbogati cu inca o expresie superba de arta Bucurestiul. Un monument si nou, si pios, si realist, si abstract totodata. O sugerare de coloana greceasca si de columna a lui Traian, fara sa fie nici una, nici alta. O coloana-monument nu doar conceputa de sculptorul Ioan Bolborea, ci tot de el facuta, la turnatoria sa de bronz, totul - in cativa ani de chinuri strabatute cu o vointa, curaj si exactitate aproape neomenesti, si din care spectatorul nu vede acum decat talentul. Talentul unui artist tanar, care face cotitura mult asteptata, o piatra de hotar in arta asa de vaduvita a monumentelor noastre citadine. Si poate va parea incredibil, dar coloana lui Bolborea a fost turnata si ridicata in doar patru luni, din ianuarie si pana in aprilie 2000! Chiar generalii care au asistat si ajutat la inaltarea ei recunosteau ca nimeni n-ar fi putut-o face la noi intr-un timp asa scurt. Iar "fabrica de monumente", bijuteria lui din margine de Bucuresti, Ioan Bolborea si-a ridicat-o in mai putin de un an, riscand cu infrigurare totul pe-o singura carte, cu o vocatie a constructiei si a cuvantului dat tipic ardelenesti ca si sculptorul. Si mai intai de toate, artistul a trebuit sa treaca prin calvarul unui concurs nefiresc, lungit vreme de patru ani. Un concurs pe care l-a castigat de doua ori, dar o data a fost anulat, si in care a trebuit sa-i invinga pe mai vechii "stalinisti" abonati la comenzi, adica pe-aceia care ne-au impanzit orasele tarii cu tot felul de statui si monumente anoste, "facute la ordin", si care au compromis astfel ideea de istorie pusa cu arta in piatra. Caci aceasta a fost una dintre nenumaratele tristeti ale celor 50 de ani rosii: marilor nostri sculptori, precum un George Apostu de exemplu, le-a fost interzis spatiul oraselor, ei putand sa se dezlantuie, sa faca monumente adevarate doar in celebrele tabere de creatie raspandite prin toata tara, azi printre cele mai frumoase din lume. De aceea, coloana lui Bolborea este o cotitura, ruperea cea atat asteptata. Si e, probabil, cel mai important monument al neamului de dupa operele lui Brancusi. O victorie a generatiei tinere, o victorie printr-unul dintre cei mai straluciti capi ai sai, un sculptor la 44 de ani, de mult consacrat international. Iar Bolborea, cu aceeasi vointa si forta de visare, intentioneaza sa schimbe pe mai departe fata atat de cenusie a Capitalei, impreuna cu un grup de artisti tineri; sa schimbe Bucurestiul prin alte si alte monumente moderne, vii, colorate. Asa cum s-a intamplat in mai toate orasele lumii libere, dupa razboi. Pana atunci, printre copacii de la Sosea, un gheizer in bronz, cu o lumina delicata si ciudata, deja ne incalzeste sufletele: Multumim, maestre Bolborea!